Parcuri...

Fiindcă tot a venit vorba de Copou săptămâna trecută (apropos, ați semnat petiția online?) și de ceea ce semnifică el pentru noi, adică parcurile sale, atâtea câte au mai rămas, haideți sa va dau un exemplu de cum poate arăta un parc într-o capitală europeană. Dacă o să vă uitați la fotografia de mai jos (făcută de mine in octombrie anul trecut într-o scurtă vizită acolo și pe care mi-am pus-o pe desktop), multiplicați-o până la o suprafață de 255 hectare, adăugați-i o grădină zoologică, clădiri guvernamentale și ale ambasadelor, dar mai ales ale Universității Von Humboldt, și veți obține Tiergarten, poate unul din cele mai frumoase parcuri ale Europei, situat în inima Berlinului.
Ei, de aici intervin nedumeririle mele în ce privește ”scumpa” noastră patrie și ai ei conducători... Adică în capitala celei mai mari puteri economice a Europei, în care fiecare metru pătrat cred că e o avere, municipalitatea își ”permite” să aloce nu mai puțin de 255 de hectare, în mijlocul orașului, asta fiindcă nu mai pun la socoteală celelalte parcuri (Schloss Charlottenburg etc.) fără ca vreun mare ”investitor” să plângă pe umărul primarului cum se duce orașul de râpă fără super-investiția lui, iar la noi în oraș, radem tot ce-i verde, acum mai nou și pe Aleea Sadoveanu, unde apropo, mai bine de un kilometru de stradă publică e parcare privată pentru salariații firmei XL World, de abia se mai circulă în timpul zilei (oare în autorizația de construcție nu avea prevăzut și spațiu de parcare?). Singurul oraș fără copaci pe care l-am văzut până acum e Veneția, dar cred că nu e cazul să exagerăm în ce privește comparațiile, nu de alta, dar ne lasa dom' Primar fără copaci, că bălți și canale ar fi destule...
Oricum, priviți și comparați cu orice zonă din Iași, iar concluziile, inclusiv electorale, vă aparțin.

Menajeria online

Azi, foarte pe scurt despre comentariile din presa on-line... Mai bine zis despre iadul care se dezlantuie in urma cate unui articol care ataca, de cele mai multe ori, o tema politica sau usor politizabila...
Eu unul nu am scris, recunosc, niciodata vreun mesaj in listele respective, dar le-am citit o buna bucata de vreme, si inca o mai fac uneori, pana cand am reusit sa clasez, zic eu cat de cat exact, tipurile de autori...
Cum vad eu tipologia scriitorilor online:
- "simbriasii" - e sau nu nevoie de o parere, ei sunt acolo, fiindca sunt pusi sa o faca. La ei se vede clar stilul profesionalizat (dar aproape niciodata profesionist, precum al prostituatelor care promit placeri uluitoare uitandu-se scarbite la client) de a pompa informatii false sau deformate, de a improsca cu noroi sau alte materiale inchise la culoare in subiectul articolului sau in oponentul acestuia... Ei sunt aidoma celor din serviciile secrete: "trebuie sa fim acolo, fiindca toti ceilalti sunt si ei prezenti". Fiind atat de prezenti in fenomen, ajung sa se cunoasca (sau asa cred ei) cu adversarii lor, din cand in cand isi mai fura identitatile, si duc acest permanent razboi de guerilla folosindu-i drept "carne de tun" pe cei din categoriile pe care le voi descrie mai jos;
- oamenii onesti si competenti - de cele mai multe ori abia luand contact cu fenomenul, rataciti in jungla online, si care de cele mai multe ori descopera inspaimantati reactiile imunde pe care le primesc la niste comentarii pe care ei le considerau de bun-simt...
- "habarnistii" - la fel de nevinovati ca si cei de mai sus, dar agramati si incompetenti;
- "psihopatii si sociopatii online" - o categorie pe care o vad in crestere numerica, stimulata de anonimatul conferit de acest stil de comunicare si ale carei resurse de umor involuntar si aberatii sunt absolut remarcabile... De altfel, sunt convins ca cei mai multi dintre ei sufera de sindromul dependentei de internet, care tinde sa devina unanim acceptat ca maladie psihica. Pentru mine, cel mai elocvent caz e al unuia, al carui post spunea, pur si simplu: "Hahahahahaha!!!!!!!!! Am fost primul!!!"... Era tot ce conta pentru el...
Saptamana viitoare, in afara restantelor pe care le am cu continuarile povestilor deja incepute, voi incerca sa ma ocup de psihologia nick-name-urilor, asa cum o vad eu...

Habemus "candidatus"... habemus "comarchus"

Astazi s-a lansat site-ul D-lui Oprea. L-am studiat, iar ceea ce m-a impresionat cel mai mult (dovada ca m-am obosit sa deschid pagina de blog dupa o zi intreaga petrecuta pe drumuri) este textul de pe pagina intitulata "De ce cred in Iasi":

"Iaşul nu e un oraş care să se împiedice de nişte gropi doar pentru că unii nu încetează să "dea în ele". Mă doare să îmi vad oraşul sufocat de incompetenţă si indiferenţă. Voi veni în faţa voastră cu un program ambiţios. Un program care să transforme Iaşul dintr-o bijuterie ingropată într-o perlă vie a acestui colţ al Europei, un loc în care să dorească oricine să înveţe, să îşi crească copiii, să muncească şi să îmbătrânească frumos.

Capitala Moldovei este un oraş sugrumat, e un oraş ţinut captiv în lanţurile mediocrităţii. Nu eu voi face revoluţia, ci voi. Pe voi vă chem să rupeţi lanţurile care ne îngreunează drumul şi ne ţin în urma celorlalţi.Plătim în mod cinstit taxe tot mai mari pentru ambiţii tot mai mici ale celor care ne conduc. Ne facem datoria faţă de un oraş care nu este lăsat să îşi facă datoria faţă de noi. România s-a întors în Europa, iar Europa ne întinde o mână. Doar că aşteaptă pe cineva care să ştie să profite de ea. Nu vin să vă promit marea cu sarea, pentru că şi marea şi sarea sunt deja aici, doar pâinea şi cuţitul sunt pe mâini greşite.

Încrederea pe care o cer astăzi ieşenilor este încrederea în ceea ce Iaşul poate să facă. Candidez deoarece cred in Iaşi, cred în ieşeni şi în dorinţa lor de mai bine.

Voi fi primarul care vă va face sa puteţi spune, peste 4 ani, că nu Oprea, ci Iaşul a câştigat alegerile."

Nu cred ca mai e nevoie de comentarii, dar cred ca vom putea spune la sfarsitul lui Mai, parafrazand sintagma folosita in momentul iesirii fumului alb pe hornul de la Vatican: "Habemus comarchus" - Avem primar!